Sunt o mama disperata care va cere ajutorul.
Lupt pentru viata unicului meu copilas, Bogdan Stefan care are 9 ani,
pentru a-l ridica din pat.
Dintr-un copil sanatos, normal, ajunge in coma, cu convulsii si handicap grav in urma unui
vaccin la 4 luni, si ramane in stare grava, nenorocit pe viata, atat el cat si noi.
Diagnosticul este : paralizie cerebrara
infantila prin factori postnatali; tetrapareza spastica, forma severa,
cu elemente extrapiramidale; retard motoriu sever.Puteti vedea si rezultatele RMN-urilor
facute in
Constanta si
Cluj.
Stefanica nu mananca singur, nu merge, nu poate sta nici macar in sezut fara
sustinerea mea, necesita ingrijire si supraveghere permanenta. Eu sunt asistenta
lui personala, platita de Primarie, cu salariu minim pe economie.
Si, ca si cand nu ne era deajuns, in martie 2003 fiul meu ramane si fara
dragostea si ajutorul tatalui sau care pleaca dintre noi, in urma unui cancer
pulmonar in metastaza.
Am mers cu Stefanel la doctori in toata
tara,
nimeni nu ne-a dat sperante. Sansa lui Stefanica este la o clinica
din Beijing, un transplant la cap cu celule O.E.G., operatie ce sper
din suflet sa-l ajute pe copilasul meu, care duce in spate o boala
atat de grea.
Doctorul
ce a studiat RMN-ul si alte acte medicale, mi-a dat o speranta.
Am
pierdut deja o programare pentru 23 aprilie 2007, neavand banii
necesari pentru transplant - 23.000
$, la care se adauga cei de transport si cazare. Am fost reprogramati
pt 15 august 2008, dar am promisiunea ca o data ce voi avea banii necesari,
voi putea obtine o reprogramare mai apropiata. Pana acum avem in cont
34.586
RON,
110 EUR si
159 USD. Ceea ce, la cursul de schimb din 23.11.2007,
inseamna
14.500$.
Va rog din suflet, daca vreti si aveti posibilitatea sa ne ajutati, sa ne sustineti
cat de putin. Pentru noi ar conta foarte mult in lupta noastra atat de grea, in care viata
copilului meu depinde de cei 23.000$+cheltuieli de transport si cazare, o suma imensa, imposibil de
strans fara ajutorul oamenilor cu suflet mare care inteleg prin ce trecem noi. Ei sunt singura
noastra sansa. Noptile mele sunt albe de atatea griji. Copilul meu pe care il iubesc atat de
mult, pentru care mi-as da viata, sta imobilizat la pat, neputincios, in mare suferinta de 9 ani,
asteptand un miracol, asteptand sa traiasca si el o viata normala, sa poate face si el tot ce fac
ceilalti copii. El este un copil inteligent, bun, rabdator, stie ce i se intampla, si neputinta
si-o plange cu mare amaraciune. Dar stie ca Bunul Dumnezeu il iubeste si nu-l va lasa la greu.
Cu marea credinta in suflet ca veti incerca sa ne sustineti, va multumim anticipat.