O sansa pentru Stefan Bogdan Craiu

    Sunt o mama disperata care va cere ajutorul.
    Lupt pentru viata unicului meu copilas, Bogdan Stefan care are 9 ani, pentru a-l ridica din pat.
    Dintr-un copil sanatos, normal, ajunge in coma, cu convulsii si handicap grav in urma unui vaccin la 4 luni, si ramane in stare grava, nenorocit pe viata, atat el cat si noi. Diagnosticul este : paralizie cerebrara infantila prin factori postnatali; tetrapareza spastica, forma severa, cu elemente extrapiramidale; retard motoriu sever.Puteti vedea si rezultatele RMN-urilor facute in Constanta si Cluj.
    Stefanica nu mananca singur, nu merge, nu poate sta nici macar in sezut fara sustinerea mea, necesita ingrijire si supraveghere permanenta. Eu sunt asistenta lui personala, platita de Primarie, cu salariu minim pe economie.
  Si, ca si cand nu ne era deajuns, in martie 2003 fiul meu ramane si fara dragostea si ajutorul tatalui sau care pleaca dintre noi, in urma unui cancer pulmonar in metastaza.
    Am mers cu Stefanel la doctori in toata tara, nimeni nu ne-a dat sperante. Sansa lui Stefanica este la o clinica din Beijing, un transplant la cap cu celule O.E.G., operatie ce sper din suflet sa-l ajute pe copilasul meu, care duce in spate o boala atat de grea. Doctorul ce a studiat RMN-ul si alte acte medicale, mi-a dat o speranta. Am pierdut deja o programare pentru 23 aprilie 2007, neavand banii necesari pentru transplant - 23.000 $, la care se adauga cei de transport si cazare. Am fost reprogramati pt 15 august 2008, dar am promisiunea ca o data ce voi avea banii necesari, voi putea obtine o reprogramare mai apropiata. Pana acum avem in cont 34.586 RON, 110 EUR si 159 USD. Ceea ce, la cursul de schimb din 23.11.2007, inseamna 14.500$.  
      Va rog din suflet, daca vreti si aveti posibilitatea sa ne ajutati, sa ne sustineti cat de putin. Pentru noi ar conta foarte mult in lupta noastra atat de grea, in care viata copilului meu depinde de cei 23.000$+cheltuieli de transport si cazare, o suma imensa, imposibil de strans fara ajutorul oamenilor cu suflet mare care inteleg prin ce trecem noi. Ei sunt singura noastra sansa. Noptile mele sunt albe de atatea griji. Copilul meu pe care il iubesc atat de mult, pentru care mi-as da viata, sta imobilizat la pat, neputincios, in mare suferinta de 9 ani, asteptand un miracol, asteptand sa traiasca si el o viata normala, sa poate face si el tot ce fac ceilalti copii. El este un copil inteligent, bun, rabdator, stie ce i se intampla, si neputinta si-o plange cu mare amaraciune. Dar stie ca Bunul Dumnezeu il iubeste si nu-l va lasa la greu.

Cu marea credinta in suflet ca veti incerca sa ne sustineti, va multumim anticipat.